Pana in vara anului 1992, Ioan Cretu a fost, dupa cum singur se prezinta, un om ce nu se deosebea cu nimic de ceilalti din jur. Credincios, fara a fi bigot,avea despre divinitate o intelegere pe care orice om comun o are. Insa, intr-o noapte a acelei veri, s-a intamplat ceva ce avea sa ii schimbe viata. O experienta de decorporalizare mai putin obisnuita, continand in ea elemente ale trairilor din apropierea mortii (de altfel nici acum domnul Cretu nu stie daca s-a aflat sau nu atunci in stadiul de moarte clinica)."Dormeam adanc si in vis am avut impresia ca ma ridic din pat. Imi vedeam corpul adormit, stand acolo nemiscat si ma miram, caci un asemenea vis nu avusesem niciodata. Si, pe masura ce il priveam mai mirat simteam cum ma ridic si ma indepartez de el.Ma uitam la corpul meu ca al unui strain, nu simteam nimic pentru el de parca ar fi fost altcineva acolo in asternut!Pe urma visul acela ciudat s-a tulburat si m-am trezit pe o campie larga, insotit de un barbat inalt si blond, cu parul lung. El mi-a spus: "Acum o sa mergem in lumea de dincolo" si am inteles ca era un fel de calauza si m-am intrebat daca am murit.Omul acela inalt m-a dus pana la un turn inalt unde se aflau mai multi batrani, cu parul si barbile lungi si albe. "El va vindeca. Va atinge cu mana pe bolnavi si-i va vindeca" a spus unul dintre batrani si cuvintele astea m-au mirat si mai mult.
Cand m-am trezit dimineata am simtit cum intra in mine o putere bizara ca un curent electirc care mi a strabatut corpul.Nu am fost insa constient de ea decat atunci cand intamplator mi-am pus palmele pe capul unei colege care era chinuita periodic de dureri cumplite de cap...s-a vindecat. Si atunci am inteles ca acele intamplari traite in visul meu neobisnuit aveau sa se implineasca".
